vorbe
  DRAMATURGI
    Un lucru de valoare, odată făcut public, o piesă de teatru, nu are nevoie de sprijin, eventual de promovare. Un lucru de valoare există prin sine însuşi.
    95% din textele acestori "scriitori de piese de teatru" sunt inepte, idioate. De ce scriu toţi teatru? De ce nu scriu simfonii, concerte de harpă, marşuri? De ce piese de teatru? Ca să fie aplaudaţi? Ca să chinuie actori, un regizor, un scenograf să dreagă incoerenţele textului (acolo unde se poate drege ceva)?
    Regizorii, cei mai mulţi, caută texte bune, nu conteză sursa,autorul. Să fie bune, scenice, să aibă viaţă, personaje, idei. Asta caută.
    Trebuie descurajaţi în orice fel şi cu orice prilej cei ce "scriu teatru". Spectacolul, căci el este produsul "final" al unui teatru, este realizat de către regizor.
Aşa cum li se spune uneori regizorilor (care modifică textele dramaturgilor) "să-şi scrie singuri"textele, aşa şi "dramaturgilor"ar trebui să li se spună să-şi facă singuri spectacolele.

    Valeriu Moisescu spunea: Când aud de "sprijinirea dramaturgiei originale", o sintagmă apărută prin anii '50, îmi vine în minte tabloul lui Breughel Parabola orbilor, în care un şir de oameni lipsiţi de vedere se "sprijină" unul de altul, lăsându-se conduşi de cel din faţă, care se prăbuşeşte într-o groapă. În fond, cine pe cine se sprijină? Un text valoros nu are nevoie de sprijin, iar o maculatură nu are de ce să fie sprijinită.

        noiembrie 2011
************************************************************************************************************************
CATHARSIS TV
    Catharsisul este un concept estetic aristotelian care afirmă puterea tragediei de a purifica, de a curăţa conştiinţa spectatorilor de anumite sentimente prin prezentarea lor pe scenă. Fiind spectatori (martori) ai unor acţiuni şi trăiri extreme, interpretate de actori, sentimentele şi cugetul se purgau, se curățau. După o astfel de reprezentație, prin care trăiseră indirect intense pulsiuni umane, participanții erau liniștiți, calmi prin epuizarea psihică. Erau ca niște rufe stoarse. Un efect artistic cu iz terapeutic. Te vindecai de ură, dorințe de răzbunare, gânduri criminale, tendințe incestuoase, agresivitate. Mai toate tragediile lui Eschil, Sofocle sau Euripide erau, și au rămas, mari opere artistice ale umanității.
    Astăzi cu sentimentele și emotivitatea oamenilor jonglează emisiunile  tv de tip reality show, big brother, din dragoste, surprize, novelete ieftine, jurnale de știri sinistre. Toate acestea apelează la disponibilitatea nativă a oamenilor spre trăiri directe, primare. O speculare agresivă, grosieră, degradantă a unui fond uman pozitiv, a unor rezerve de afectivitate care se irosesc. Pentru ce? Pentru un singur lucru: inserturile publicitare care aduc bani, bani foarte mulți. Aduc bani unor oameni care calculează cinic, cu sânge rece cum poate fi exploatat, stors la maximum sufletul omului. Fiecare sentiment este pus în balanță cu o sumă de bani echivalentă. Această escrocherie mondială usucă, năpârlește  un suflet de om care nu mai este interesat de un spectacol de teatru, de un film de calitate. Nu-l mai interesează ideile, sensurile, adevărurile. Nu mai este pregătit pentru o transfigurare artistică, ci se lasă pradă comerțului cu sentimente. 
    Acesta este catharsisul nou, catharsisul TV.

        noiembrie 2011

************************************************************************************************************************